Cum a decurs prima întâlnire cu tinerii?
Impresia a fost una bună. Întâlnirea cu persoane noi, mai ales venite din medii atât de diferite, aduce mereu, la început, un pic de stângăcie și reținere. În plus, bariera lingvistică a făcut comunicarea mai dificilă. Însă noi suntem agricultori sociali, obișnuiți cu socializarea și cu întâlnirea unor oameni noi.
În final, experiența a fost una frumoasă.
Care au fost principalele provocări?
La început, provocarea a fost dublă: să reușim să comunicăm și să îi ajutăm să înțeleagă lumea noastră.
A explica ce înseamnă o fermă socială, alcătuită din persoane aflate în situații vulnerabile, nu este deloc ușor pentru cineva care nu a mai avut contact cu un astfel de mediu.
Ce rezultate sau succese ați obținut?
Cel mai mare succes au fost zâmbetele. După ce am depășit reticența inițială, s-a creat o apropiere autentică. Nu există nimic care să dărâme barierele mai repede decât munca depusă împreună. La final, am ajuns să ne recunoaștem unii pe ceilalți: am devenit „frați de sudoare”, mai degrabă decât frați de sânge.
Ce schimbări ai observat la tineri?
În afară de depășirea timidității inițiale, am văzut deschidere, colaborare și dorința de a înțelege rostul muncii lor. Nu a fost vorba doar despre a transporta roabe, ci despre a înțelege ce transportă, unde ajunge acel produs, și, uneori, despre a-l consuma împreună. Această conștientizare este, cred, cel mai valoros rezultat.
Cum au reacționat la mediul în care au fost integrați?
La început, erau vizibil intimidați — și este de înțeles. Mediul nostru are un procent foarte mare de persoane cu dizabilități intelectuale sau alte forme de vulnerabilitate. Era firesc să fie dezorientați.
Acum însă, cine vine la noi nu mai poate distinge între „noi” și „ei”: tinerii s-au integrat complet și se simt parte din comunitate.
Ce impact ar putea avea această experiență pe termen lung?
În 90% dintre cazuri, participanții descoperă o lume nouă și mulți aleg, după astfel de experiențe, să lucreze în domeniul social sau în agricultură socială, fie la noi, fie în alte locuri. Desigur, există și acel 10% care realizează că nu este un domeniu potrivit pentru ei. Vom vedea în câteva luni, însă sunt optimist că majoritatea vor rămâne entuziasmați.
Ce recomandări ai pentru viitoarele ediții ale programului?
Din punctul nostru de vedere, lucrurile au decurs foarte bine. Sigur, la început bariera lingvistică a fost puternică, dar am învățat repede să comunicăm altfel — prin limbajul universal al muncii pământului.
A fost o provocare, dar dacă nu ar fi fost, experiența ar fi fost mai puțin valoroasă. Cel mai frumos lucru a fost să dărâmăm zidurile de reticență: de la distanța inițială am ajuns la o conexiune autentică. Și asta face ca întreaga experiență să fie cu adevărat specială.