Cum a fost prima întâlnire cu tinerii?
Primul contact a fost, cu siguranță, puțin ciudat. Nu îi cunoșteam pe tineri și aveam senzația că nici ei nu cunoșteau locul. A existat un moment de ezitare între sosirea lor și momentul în care am reușit să spargem gheața și să intrăm într-o atmosferă mai relaxată. Per ansamblu, primul impact a fost pozitiv: tinerii s-au prezentat într-un mod educat, adecvat și, mai ales, cu multă dorință de a învăța și de a munci.
Ce provocări au apărut?
Din punct de vedere personal, am întâmpinat două provocări majore. Prima a fost limba. La început a fost dificil să comunicăm, însă am găsit soluții: puțin ajutor de la tehnologie, puțin sprijin din partea celor care vorbeau italiană și, bineînțeles, limbajul universal al bucătăriei. Astfel, am reușit să colaborăm, să susținem lecțiile și pregătirile practice.
A doua provocare a fost legată de predare: să îi învăț nu doar rețetele, ci și mecanismele de bază ale bucătăriei italiene. Să pregătim împreună o parmigiana perfectă la 180°C a fost o adevărată provocare, dar și o reușită frumoasă.
Ce au învățat tinerii despre lucrul într-o bucătărie profesională?
Tinerii nu au învățat doar să gătească, ci și ce înseamnă să lucrezi într-o bucătărie organizată. Acest lucru presupune nu doar gătitul în sine, ci și menținerea ordinii, respectarea etapelor și coordonarea eficientă, pentru a putea pregăti un număr mare de porții — așa cum se cere într-o bucătărie profesională, diferit de modul în care gătim acasă.
Cum a fost atitudinea lor?
Abordarea lor a fost extrem de pozitivă. Toți s-au comportat politicos, cu multă deschidere, dorință de a învăța și de a munci. Această atitudine este esențială pentru orice mediu de lucru, dar mai ales într-un domeniu exigent cum este bucătăria.
Ce urmează pentru ei?
Tinerii au acumulat multe cunoștințe practice care le vor fi de folos în viitor. Mai mult, i-aș încuraja pe toți să țină cont de sfaturile și trucurile învățate de la ei — au învățat secretele bucătăriei italiene autentice.